Pierd vremea. Procrastinatie se cheama?
habar n-am, dar o pierd. Nu reusesc sa ma mobilizez. Zici ca am creierul dat pe slow. Slow. Slow.
Asta mi-am dorit sa fac, si, cu toate astea, NU FAC.
vreau sa imi revin la eul meu performant. WTF?
Asta fiindca nevoile de baza nu-mi sunt implinite?
De fapt, tot ce vreau e sa am timp liber. Sa calatoresc cu el si cu cea mica. Sa manacam bine. Sa ne imbracam frumos. sa pot incerca business-uri diverse. Sa export covoare romanesti tesute de mana la NY. Sa vand in NY, pe 5th Avenue, pantofi romanesti de designer. La preturi de 50* mai mari ca in tara :D. Sa fac placinte. Sa pun ONG-uri in contact, desi stiu ca-s foarte "inguste" ca si abordare, nu s-ar amesteca, Doamne-fereste!
marți, 16 februarie 2016
marți, 9 februarie 2016
assuming drive
Adevarul e ca I am NOT.
Fiindca inca depind de aprobari, inca mi-e frica sa nu deranjez. Fiindca inca nu m-am prins cine si cum ma ajuta/cine si cum nu.
Fiindca x m-a facut in primele saptamani sa ma simt de rahat, cand mi-a spus ca interventiile mele sunt de rahat si le supara pe fete. Si astfel, primul feedback real a fost ca trebuie sa am grija pe cine supar si, mai ales, ca SUPAR.
Fiindca inca depind de aprobari, inca mi-e frica sa nu deranjez. Fiindca inca nu m-am prins cine si cum ma ajuta/cine si cum nu.
Fiindca x m-a facut in primele saptamani sa ma simt de rahat, cand mi-a spus ca interventiile mele sunt de rahat si le supara pe fete. Si astfel, primul feedback real a fost ca trebuie sa am grija pe cine supar si, mai ales, ca SUPAR.
luni, 25 ianuarie 2016
gallup on employee morale
Cica ar trebui sa raspund pozitiv la intrebarea: ai un prieten bun la munca? Hm, nu.
De aia sunt nefericita aici. Iaca am pus punctul pe i.
No one cares.
daca as lipsi de la birou, nu i-ar fi nimanui dor de mine.
Povestile cu fiica-mea ii plictisesc. Sunt penibila ca-mi pasa ce mananca; da-i un biscuit cu lapte si gata!
De aia sunt nefericita aici. Iaca am pus punctul pe i.
No one cares.
daca as lipsi de la birou, nu i-ar fi nimanui dor de mine.
Povestile cu fiica-mea ii plictisesc. Sunt penibila ca-mi pasa ce mananca; da-i un biscuit cu lapte si gata!
vineri, 15 ianuarie 2016
generatia noua de recruiteri
Deci, nu pricep.
Cum sa fii senior recruiter si sa n-ai habar cine e magnatul x? Cand, intamplator, individul detine o firma care iti e concurenta. Nu ca ar fi ala vreun model de urmat, dar faptul ca exista, ca e arestat - toate astea au consecinte asupra afacerii lui, asupra industriei in care ne invartim, asupra pool-ului de candidati la care ai sau nu acces. Oamenii vor pleca mai usor din firma magnatului, cand ala e arestat, si asta iti creeaza o oportunitate tie, senior-recruiter-ul-lu-peste-mamaliga-prapadeste.
Si, daca nu citesti o stire, un articol economic, o chestie sociala, despre ce naiba discuti tu cu un senior cand il ai la interviu? Despre filmele de la Oscar? C'mon!
Ce invata copii astia? De ce sunt asa sictiriti cand le vorbesti despre vanzari? Cum sa convingi pe cineva daca atitudinea ta este "le-am vazut pe toate, nimic nu ma mai mira, nimic nu ma mai entuziasmeaza!"
Cum sa faci head-hunting daca nu te preocupa nimic din viata oamenilor din jur? Daca traiesti in bula ta cotrporatista, din care cobori doar ca sa intri in casa seara?
Cum sa fii senior recruiter si sa n-ai habar cine e magnatul x? Cand, intamplator, individul detine o firma care iti e concurenta. Nu ca ar fi ala vreun model de urmat, dar faptul ca exista, ca e arestat - toate astea au consecinte asupra afacerii lui, asupra industriei in care ne invartim, asupra pool-ului de candidati la care ai sau nu acces. Oamenii vor pleca mai usor din firma magnatului, cand ala e arestat, si asta iti creeaza o oportunitate tie, senior-recruiter-ul-lu-peste-mamaliga-prapadeste.
Si, daca nu citesti o stire, un articol economic, o chestie sociala, despre ce naiba discuti tu cu un senior cand il ai la interviu? Despre filmele de la Oscar? C'mon!
Ce invata copii astia? De ce sunt asa sictiriti cand le vorbesti despre vanzari? Cum sa convingi pe cineva daca atitudinea ta este "le-am vazut pe toate, nimic nu ma mai mira, nimic nu ma mai entuziasmeaza!"
Cum sa faci head-hunting daca nu te preocupa nimic din viata oamenilor din jur? Daca traiesti in bula ta cotrporatista, din care cobori doar ca sa intri in casa seara?
joi, 14 ianuarie 2016
femeie de cariera si mama
Mi s-a acrit de cate postari am citit de cand sunt mama despre cum femeile care sunt mame ar fi bine sa nu renunte la viata lor de femeie; e bine sa-si ofere sedinte de spa, sa iasa cu prietenele, sa petreaca timp cu sotul. Sa nu se "sacrifice" pentru copil.
In regula, dar ma ajuta cineva cu urmatoarea dilema: ce naiba faci cand viata profesionala iti 'mananca" 90 % din zi si ajungi pe-acasa la 8 seara, iar copilul trebuie culcat la 10 si alea sunt singurele 2 ore in care te are la dispozitie? CAND poti sa mai fii si mama daca, in cele 2-3 ore pe care le mai ai seara, te duci la spa, iesi cu prietenele, te ocupi de sot?
Pentru ca, din pacate, atat imi mai ramane. La 11 maxim ma prabusesc, nu reusesc sa mai stau pana la 1 si sa ma trezesc la 6. Si nu, nu pot face chestiile de mai sus dimineata, pentru ca dimineata fac toate chestiile de gospodina. Pe care nu pot sa le fac cand sunt femeie de cariera, intre 8.30 si 19.30. Si nici intre 19.30 si 22, cat sunt mama. Intre 22 si 23, cat incerc s-o linistesc pe cea mica s-adoarma. Dupa care adorm. Si de la 6 spal, calc, gatesc.
Deci, cand sa mai fiu femeie si sa nu ma sacrific?
In regula, dar ma ajuta cineva cu urmatoarea dilema: ce naiba faci cand viata profesionala iti 'mananca" 90 % din zi si ajungi pe-acasa la 8 seara, iar copilul trebuie culcat la 10 si alea sunt singurele 2 ore in care te are la dispozitie? CAND poti sa mai fii si mama daca, in cele 2-3 ore pe care le mai ai seara, te duci la spa, iesi cu prietenele, te ocupi de sot?
Pentru ca, din pacate, atat imi mai ramane. La 11 maxim ma prabusesc, nu reusesc sa mai stau pana la 1 si sa ma trezesc la 6. Si nu, nu pot face chestiile de mai sus dimineata, pentru ca dimineata fac toate chestiile de gospodina. Pe care nu pot sa le fac cand sunt femeie de cariera, intre 8.30 si 19.30. Si nici intre 19.30 si 22, cat sunt mama. Intre 22 si 23, cat incerc s-o linistesc pe cea mica s-adoarma. Dupa care adorm. Si de la 6 spal, calc, gatesc.
Deci, cand sa mai fiu femeie si sa nu ma sacrific?
luni, 28 decembrie 2015
buget
deci, la momentul asta mai am urmatoarele datorii de gestionat:
1200 de lei - rata in Euro
600 de lei - salariu bona
200 de lei - bani de cadouri familia mea (50 tata, 50 mama, 50 lusu, 50 radu)
100 de lei - cadou Ionut + soacra
70 - Enel pe noiembrie
La salariu/de impins pe mai tarziu:
1500 de lei - datorie Ionut
300 de lei - impozit Q4
1200 de lei - rata in Euro
600 de lei - salariu bona
200 de lei - bani de cadouri familia mea (50 tata, 50 mama, 50 lusu, 50 radu)
100 de lei - cadou Ionut + soacra
70 - Enel pe noiembrie
La salariu/de impins pe mai tarziu:
1500 de lei - datorie Ionut
300 de lei - impozit Q4
descarcari
Blogul asta ma ajuta sa ma descarc. Parca functionez mai bine dupa, desi scriu chestii negative in el, in ciuda sfaturilor lui Abraham :)
Deci:
Oamenii de succes sunt disciplinati. La naiba, Kim Kardashian sustine ca "munceste" mult pentru ce are, si munca asta, oricat de straniu ar parea, mi se pare ca e reala. Ea a decis ce vrea sa fie si munca ei consta intr-o disciplina drastica: masoara cat mananca, poarta waist-trainers, stie exact cat sport trebuie sa faca si se trezeste la 5 dimineata ca sa-l faca, zambeste intr-un fel, sufera cand trebuie sa sufere etc. Ea nu-si permite luxul de a trai cum I se scoala in dimineata cu pricina, ca mine, care, daca n-am chef sa ma dau cu rimel, nu ma dau cu rimel, care daca am pofta de carnati, bag niste carnati fara sa-mi pese.
Adica imi pasa, dar n-am disciplina necesara sa renunt la ei.
La fel si cu banii. Uimitor, chiar in timp ce scriam acest post, mi-am luat pauza de pranz si am citit 3 capitole dintr-o carte care se cheama "fa imposibilul", si in care primul capitol este despre cum, daca vrei sa fii cine te-ai decis ca vrei sa fii, trebuie sa investesti in identitatea ta. Daca vrei sa fii un om care castiga 4000 pe luna (euro, I mean), trebuie sa investesti in identitatea ta de om care castiga 4000/luna. Si asta inseamna nu doar pantofi accordingly, ci si sa te simti ca un om care castiga atata. Tocmai ce scriam in postarea anterioara despre disonanta cognitiva din viata mea: sunt un om cu un titlu profesional foarte misto, care nu se simte acolo. Nu ma simt un mare manager, planurile mele de viata nu sunt in sensul asta. Eu am nevoie de un job ca sa imi castig existenta, si, intrucat duc o existenta cam scumpisoara, am nevoie de un job bun. Jobul e doar un mijloc de a castiga banii de care am nevoie pentru viata mea de-acasa. Nu e un scop in sine, nu e o preocupare de cariera, nu stau sa planific miscari strategice ca sa dau bine la vreo sedinta. Cel putin nu deocamdata.
Va trebui sa incep sa gandesc si sa ma port ca un manager. Sa nu-mi fie jena sa cer, sa vreau, sa dau ca si cum as fi un mare manager.
Sa arat ca unul. Hm.
De disciplina am nevoie ca sa fac miscare. Sa am si eu o talie si un fund. Miscare in fiecare dimineata, mai putine lactate si dulciuri din cand in cand. Uita-te la cumnata-mea, cred ca a dat jos cel putin 20 de kile de cand o cunosc. Mai are, dar are si vointa necesara.
Deci:
Oamenii de succes sunt disciplinati. La naiba, Kim Kardashian sustine ca "munceste" mult pentru ce are, si munca asta, oricat de straniu ar parea, mi se pare ca e reala. Ea a decis ce vrea sa fie si munca ei consta intr-o disciplina drastica: masoara cat mananca, poarta waist-trainers, stie exact cat sport trebuie sa faca si se trezeste la 5 dimineata ca sa-l faca, zambeste intr-un fel, sufera cand trebuie sa sufere etc. Ea nu-si permite luxul de a trai cum I se scoala in dimineata cu pricina, ca mine, care, daca n-am chef sa ma dau cu rimel, nu ma dau cu rimel, care daca am pofta de carnati, bag niste carnati fara sa-mi pese.
Adica imi pasa, dar n-am disciplina necesara sa renunt la ei.
La fel si cu banii. Uimitor, chiar in timp ce scriam acest post, mi-am luat pauza de pranz si am citit 3 capitole dintr-o carte care se cheama "fa imposibilul", si in care primul capitol este despre cum, daca vrei sa fii cine te-ai decis ca vrei sa fii, trebuie sa investesti in identitatea ta. Daca vrei sa fii un om care castiga 4000 pe luna (euro, I mean), trebuie sa investesti in identitatea ta de om care castiga 4000/luna. Si asta inseamna nu doar pantofi accordingly, ci si sa te simti ca un om care castiga atata. Tocmai ce scriam in postarea anterioara despre disonanta cognitiva din viata mea: sunt un om cu un titlu profesional foarte misto, care nu se simte acolo. Nu ma simt un mare manager, planurile mele de viata nu sunt in sensul asta. Eu am nevoie de un job ca sa imi castig existenta, si, intrucat duc o existenta cam scumpisoara, am nevoie de un job bun. Jobul e doar un mijloc de a castiga banii de care am nevoie pentru viata mea de-acasa. Nu e un scop in sine, nu e o preocupare de cariera, nu stau sa planific miscari strategice ca sa dau bine la vreo sedinta. Cel putin nu deocamdata.
Va trebui sa incep sa gandesc si sa ma port ca un manager. Sa nu-mi fie jena sa cer, sa vreau, sa dau ca si cum as fi un mare manager.
Sa arat ca unul. Hm.
De disciplina am nevoie ca sa fac miscare. Sa am si eu o talie si un fund. Miscare in fiecare dimineata, mai putine lactate si dulciuri din cand in cand. Uita-te la cumnata-mea, cred ca a dat jos cel putin 20 de kile de cand o cunosc. Mai are, dar are si vointa necesara.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)