Intr-o zi ma suna D. sa ma intrebe ceva. Pe telefonul de serviciu. Ala personal cica nu era disponibil, ca si cum ar fi inchis. Telefonul - langa mine, deschis, dar cam lipsit de semnal (Orange).
Si am avut o revelatie. Oamenii aia pe care-i asteptam sa ma sune pentru al doilea interviu, m-or fi sunat. Dar nu aveam semnal, din cauza cladirii in care lucrez.
Si m-a lovit revelatia ca cine stie cate joburi am pierdut asa.
Dar si tristetea ca probabil, in afara de mine, care scriu mailuri, vorbesc cu sotii, caut numere de telefon si conturi de facebook atunci cand vreau sa dau de un candidat bun, nici un recruiter nu mai face pasul urmator: sa sune pe al doilea numar de telefon din CV. Sa scrie un e-mail, daca telefonul este/pare inchis. In Cv-urile recente pusesem si al doilea numar de telefon. Ieri l-am scos de tot pe cel personal, sa vad daca se inmultesc apelurile, cand voi avea un numar la care pot fi apelata oricand. Dar nimeni, niciodata, n-a pus mana sa scrie un e-mail: bai, te vrem, ce se intampla cu tine de nu raspunzi la telefon?
Poate ca nimeni nu ma vrea. Refuz sa cred asta, daca pana si eu cred ca nu sunt dezirabila, de ce m-ar vrea cineva?
Sunt deprimata profesional.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu