Deci, ma doare capul.
Da, stiu, am inceput cu deci.
Si ce?
E un fel de semn de punctuatie.
In concluzie, dupa tot ce-am zis si-am facut si-am patit, ma doare capul.
Asta voiam sa zic.
Deci, de la 1 decembrie nu voi mai avea acest minunat contract. Voi avea altul, probabil mai prost ca asta. Poate, macar, n-o sa mai fie pe proiecte finantate european. Suna ca naiba, dar asta e realitatea. Munca in aceste proiecte este cea mai urata perioada din viata mea. Cea mai lipsita de sens.
Ar trebui sa-mi doresc sa apara noi finantari, dar asta iniseamna o continuare a muncii lipsite de sens de pana acum. Ma doare capul cand ma gandesc. Mi-i rau fizic de la proiectele astea.
Gata cu asta. Nu stiu de ce scriu aici - ba stiu, ca sa ma descarc. Pe vremuri scriam chestii poetice, eram de maxim succes si, in acelasi timp, ma descarcam de tristete asa. Acum ma descarc de greata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu